Este o veste foarte bună că Europa va încheia un acord cu Mercosur.

Europa trebuie să rămână un jucător comercial de talie globală și să devină cât mai repede un jucător militar pe măsura acestei talii. O lume în care toată lumea ridică bariere vamale, în care comerțul cade într-un plan secundar și este hulit pe toate părțile va fi o lume mai săracă. România ar fi fost și ea o țară mult mai săracă dacă nu am fi avut acces la piața europeană și globală, să atragem investiții și să putem exporta.

La prima vedere, Mercosur pare o piață îndepărtată pentru România. Schimburile comerciale românești cu cele patru țări sud-americane s-au ridicat în 2024 la câteva sute de milioane de euro. Vorbim de sume și volume destul de reduse, dar aici și oportunitatea de a le crește și de a merge pe piețe noi. Începem să avem industrii și companii autohtone care își dezvoltă acest mușchi al expansiunii.

România nu este doar un exportator direct – este un furnizor integrat în lanțurile europene. Componentele auto produse la Pitești sau Craiova ajung în vehiculele asamblate în Germania, care sunt apoi exportate către Brazilia. Echipamentele electrice fabricate în România sunt încorporate în utilaje italiene sau spaniole destinate pieței sud-americane.

Avem suficiente industrii care pot găsi piețe noi în America Latină pentru produsele lor, de la industria de automobile care este foarte competitivă (dar avea tarife de 35% cu Mercosur) până la industria de servicii sau de IT și multe altele. Analiștii Comisiei Europene estimează că exporturile auto ale UE către Mercosur s-ar putea tripla până în 2040. Pentru România, aceasta înseamnă nu doar exporturi directe de vehicule, ci și o creștere a cererii pentru componentele auto fabricate de sutele de furnizori locali.

Dacă industria auto și serviciile privesc acordul cu optimism, sectorul agricol îl privește cu îngrijorare în toată Europa. România are o agricultură încă prea fragmentată, adesea de subzistență, vulnerabilă la concurența externă deși acest lucru a început să se schimbe semnificativ în bine. Agricultorii români sunt mult mai competitivi decât acum un deceniu.

Mercosur este un gigant agricol. Costurile de producție sunt, de asemenea, diferite. Fermierii sud-americani beneficiază de terenuri vaste, climă favorabilă și reglementări mai permisive. Tocmai de aceea România, alături de alte state europene, a insistat pentru mai multe mecanisme de protecție care sunt cuprinse în acest acord. Care sunt aceste mecanisme?

În primul rând pentru multe produse agricole au fost limitate cantitățile care pot fi importante în UE la tarife vamale reduse. De exemplu la carnea de vită limita este de 1.5% din cantitatea totală produsă în UE, la carnea de pasăre de 1.3%. Vorbim totuși de cantități relativ mici la scara UE. Dincolo de aceste limite tarifele vamale rămân ridicate ca și până acum. Limite similare au fost impuse și la zahăr, porumb sau etanol.

În al doilea rând, Uniunea Europeană a negociat un sistem de salvgardare fără precedent în acordurile sale comerciale, adică un fel de frână de urgență atunci când se observă că anumite importuri cresc brusc sau destablizează anumite piețe. De exemplu, o investigație poate fi inițiată dacă importurile cresc cu doar 5% comparativ cu media ultimilor 3 ani sau dacă prețurile de import scad cu 5%, cu condiția ca prețul de import să fie cu cel puțin 5% sub prețul intern. Aceste praguri au fost reduse de la 10% (propunerea inițială a Comisiei) și 8% (compromisul din decembrie 2025), la insistențele Franței și ale altor state cu sectoare agricole puternice. Un singur stat membru sau chiar reprezentanții unui sector pot solicita declanșarea investigației. România poate acționa unilateral dacă observă perturbări pe piața internă. În cazuri de urgență, măsurile de salvgardare pot fi impuse în maximum 21 de zile de la inițierea investigației. Măsurile pot fi menținute până la 4 ani, cu posibilitatea de prelungire dacă situația o impune. Uniunea a negociat un acord echilibrat care va aduce beneficii de toate părțile.

Dincolo de cifrele comerciale, acordul UE-Mercosur are o dimensiune geopolitică. Într-o lume în care rivalitatea dintre marile puteri se intensifică, Europa nu își poate permite izolarea comercială. Dacă UE refuză să încheie acordul negociat timp de 25 de ani, ce semnal trimite aceasta partenerilor din întreaga lume? Și aș vrea să punctez această dimensiune temporală a negocierii, nu e ceva ce s-a stabilit pe repede înainte și în câteva săptămâni. Este vorba de una dintre cele mai lungi negocieri din istoria UE.

Mai mult, acordul oferă acces preferențial la materii prime critice pentru Europa. Argentina deține unele dintre cele mai mari rezerve de litiu din lume – metal esențial pentru baterii. Brazilia este un furnizor important de grafit și nichel. Sigur că agricultura și agricultorii sunt un sector important în România și Europa. Mâncarea este esențială pentru viață și pentru securitatea noastră însă o economie modernă înseamnă mult mai mult de atât. Ne dorim ca Europa să fie o putere industrială de talie globală sau vrem să cedăm complet acest loc Chinei și Americii?

Acordul UE-Mercosur este, în esență, o asumare curajoasă a Uniunii. Una care spune că beneficiile integrării economice vor depăși costurile ajustării. Că Europa poate să își promoveze interesele economice fără a-și sacrifica standardele. Europa nu poate rămâne relevantă dacă se comportă doar ca o cetate asediată. Unii văd pericole peste tot, dar ce ar fi să vedem și oportunitățile? Acordul deschide o piață de peste 270 de milioane de consumatori inclusiv pentru produse românești, iar agricultura este protejată de cele mai restrictive clauze de salvagardare din toate acordurile semnate vreodată de Uniunea Europeană. Uniunea demonstrează că poate fi un actor global care trebuie luat în seamă și că nu este destinată unei paralizii eterne datorită intereselor divergente ale statelor membre. Nouă trebuie să ne fie clar că în acest joc al giganților care va fi secolul 21, României îi poate fi bine doar dacă Europei îi este bine și România poate fi protejată doar dacă Europa poate juca de la egal la egal cu China și SUA. Acest acord este un pas în direcția corectă.